Andrei Florin – Chef

Primul profesionist despre care am ales să vorbesc este de asemenea un om pe care îl numesc prieten drag de foarte mulți ani. Mai exact, ne știm din 2005, iar prima oară am lucrat împreună în Statele Unite, când eu aveam doar 21 de ani. Profesia ce avea ca numitor comun ospitalitatea a făcut să ne întâlnim din nou în 2007 la Dublin, 2012 Liverpool și din nou la Dublin în 2014. Omul cu care am împărtășit deopotrivă aventuri și momente transformate în amintiri frumoase, este Chef Andrei Florin Vânău

În 2005 am lucrat împreună la Medows Country Club, un loc în care Florin era iubit și apreciat de toată lumea pentru că era (este) un om muncitor și corect, dar și pentru spiritul mereu vesel. Era iubit, cred eu, în primul rând pentru că era sufletul bucătăriei, nu se dădea în lături de la nicio treabă, nu se “fofila” și apoi, pentru că părea să abordeze totul cu un entuziasm venit din inimă.

Vorbim de cum 15 ani, Florin avea 23 de ani și caracterul său versatil îi permitea să se adapteze firesc la caracteristicile fiecăreia dintre cele trei bucătării ale clubului; se bucura de aprecierea chef-ului, a managerilor și a colegilor. Atunci am aflat despre el că a făcut școala de bucătari în România, că lucrase la cantina ofițerilor în armată, lucru care m-a făcut să-l plac chiar mai mult pentru că aveam și un istoric comun în afara bucătăriei.  

Părerea mea este că Florin nu a apucat să fie neapărat atins de acest „microb” al conduitei profesionale din țara noastră, nu este un produs al Horeca din România și acest lucru și-a pus amprenta pe dezvoltarea lui ulterioară. A lucrat mare parte din carieră peste hotare, în bucătării medii și mici, cu precădere în restaurante de familie în care calitatea prima, iar noțiunea de ospitalitate părea să fie la ea acasă. Acest concept prea des folosit pentru a desemna o întreagă industie ar trebui să se reflecte în felul în care sunt livrate serviciile, localul în sine să emane căldura oamenilor care nu mimează ospitalitate, o respiră. Există locuri peste hotare unde s-a înțeles demult că o farfurie bună, arătoasă și gustoasă, în lipsa ospitalității, nu are farmec și își pierde sclipirea. Spun asta pentru că genul ăsta de muncă în slujba oaspetelui a fost cea care l-a motivat mereu pe Florin și l-a condus către Cheful complex despre care vorbesc eu acum – sufletist, neobosit și pasionat.

Da, mi-am ales cu grijă acest adjectiv – complex – pentru a descrie portretul chefului modern; cel care deține capacitatea infinită de a crea și de a se adapta, izvor de imaginație și care a avut modestia și curajul să țină locul unuia dintre cei mai mari chefi pe care am avut ocazia să-i cunosc. Un chef trebuie să fie de asemenea și un bun manager și cred că Florin s-a călit de-a lungul timpului pentru a fi un foarte bun evaluator al ingredientelor care îi trec prin mână, să estimeze corect costul unui preparat și să o facă din postura unui membru de nădejde al echipei. Florin știe ce gătește și pentru cine gătește. S-a născut în București, dar e mândru de rădăcinile sale și de moștenirea gastronomică pe care părinții săi i-au cultivat-o; chiar el îmi re-amintește deseori – Eu sunt moldovean. Probabil de acolo a dobândit atașamentul față de natură, de mâncarea simplă, gătită curat folosind tehnici de preparare ancestrale (care nu le exclud pe cele moderne), aprecierea față de gusturi străvechi adaptate noilor tendințe. El crede că tot ce îi iese din mână trebuie să fie simplu, gustos, sănătos și nu în ultimul rând să reflecte așteptările de la un plating modern.

Aș putea să scriu mult mai mult despre bunul meu prieten sau despre Cheful Florin – de la grădina pe care o întreține și care reprezintă mai mult decât un hobby, locul în care mereu găsești ingrediente proaspete cultivate chiar de el; de la stilul său de lucru în care nu percepi munca precum o povară până la mâncarea preparată cu grijă și care te face să aplauzi ca un copil. Sunt mândru să-l cunosc și să-l numesc prieten, sunt bucuros că am lucrat împreună și o să mai lucrăm într-un viitor nu foarte îndepărtat în cadrul unui proiect menit să asigure hrană atât pentru corp, cât și pentru minte.

P.S.: În circumstanțe normale aș fi început seria dedicată profesioniștilor cu Alexandru Dumitru, dar cum Florin a venit acasă… îl lăsăm pe Alex pentru data viitoare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s