Laurențiu Samoilă – Chef

Pe Laurențiu îl tot urmăresc de ceva vreme, mai exact de când a apărut în „The Staff Canteen” în cadrul unui reportaj, în perioada când lucra în Anglia. Farfuriile lui sunt o delectare inițial vizuală – simplu, curat și cu suflet – știți voi, când arată atât de bine că te gândești că nu are cum să nu fie bun. Nici nu am apucat să gust, d-aia mă feresc să emit vreo părere, dar sunt persoane care au făcut-o și al căror cuvânt atârnă mai greu decât opinia mea.

M-am întâlnit cu Laurențiu zilele trecute la o cafea și am tot vorbit vreo două ore. E un om plin de energie și se resimte abordarea sobră a profesionistului stăpân pe el. L-am simțit pozitiv, poate așa cum eram și eu de multe ori când mă întorceam în țară cu instruirea și experiența din afară. Sper ca și el să beneficieze, ca și mine, de angajatori la fel de entuziaști ca el, oameni cu mintea deschisă care să-i permită să pună în practică toate acele cunoștințe.

Laurențiu este absolventul unui liceu de profil din capitală și prima lui experiență de muncă a fost într-un local tradițional românesc, considerat premium la vremea respectivă. Și -a dorit să ia contact cu lumea largă și a început cu Italia – a lucrat și a învățat cinci ani în restaurantul și bucătăria lui Riccardo Camanini. A consolidat cunoștințe, a deprins tehnici noi și a avut revelația că locul lui este în restaurantele fine-dining.

A decis apoi să meargă în Franța și aici a lucrat în resturante de renume conduse de chefi precum Philippe Jose (1 stea Michelin) și Gilles Goujon (3 stele Michelin), poate atunci și-a acordat timpul pentru a se îndrăgosti de bucătăria, stilul și tehnicile franțuzești. S-a întors în țară din cauza unei probleme în familie, apoi a ales să continue activitatea profesională în Anglia. Acolo a petrecut nu mai puțin de 10 ani, trecând inclusiv în restaurantele faimosului Heston Blumenthal (3 stele Michelin), a început să-l urmărească pe Tom Brown și s-a lăsat inspirat de Nathan Outlow.

Așa cum se întâmplă deseori, munca susținută este recompensată și în anul 2000 a câștigat din poziția de Head-Chef al „The Thatched Tavern”, 2 AA Rozete, iar în 2014 ani Bib Gourmand cu un signature dish în localul „The Russell Arms” (restaurant care în 2015 dobândea o stea Michelin).

Cum pandemia a lovit cel mai tare industria ospitalității și nu doar în România, Laurențiu a decis să vândă casa din Anglia și împreună cu soția și cei doi copii să revină pe meleaguri românești. Era așteptat să înceapă lucrul ca Head Chef la un restaurant de renume, dar s-a lovit de proverbiala ospitalitate românească – la o zi de la sosirea în țară a aflat din online că fusese înlocuit înainte să înceapă lucrul efectiv.

Cum orice criză poate fi transformată într-o oportunitate și Laurențiu a profitat de această “neînțelegere” pentru a se ocupa de casa cumpărată în Mihăilești, de familia sa și de integrarea tranziției din Anglia.

La întâlnirea noastră mi-a povestit că îi place să gătească pește – îndeosebi merluciu, dar și vânat, sau să lucreze cu ingrediente versatile precum anghinarea sau păstârnacul. Bucătăria fine-dining și-o dorește în stilul lui – un loc în care pasiunea, mâncarea și ingredientele să vorbească de la sine. Pare a fi personificarea unei expresii pe care eu însumi am deprins-o în Anglia, mai ales când vine vorba de plating – Less is more!  

Laurențiu urmează să fie protagonistul Four Hands Dinner alături de Alexandru Dumitru, eveniment care deja se bucură de interes crescut, garanția că vor transforma ziua de 21 august într-un adevărat regal al măiestriei în bucătărie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s